Vaccinarea este un subiect vast discutat în literatura de specialitate și devenit foarte controversat în ultimii ani. Scopul vaccinării este dezvoltarea unui răspuns imun al organismului, cu rol de protecție împotriva agentului patogen, dar fără inducerea bolii propriu-zise și a reacțiilor adverse ale acesteia. Scopul vaccinării este crearea unei imunități adaptative, a memoriei imunologice.
Din punct de vedere structural, se cunoaște că există mai multe clasificări ale vaccinurilor: anti-virale (anti-variola, vaccinul anti-poliomielitic oral, vaccinul împotriva febrei galbene – 200 de pasaje), anti-bacteriene - singurul vaccin viu-atenuat bacterian e vaccinul anti-tuberculoză (BCG – Bacillus Calmette-Guerin), inactivate – preparat în care agentul patogen este inactivat în totalitate prin încălzire, iradiere sau folosirea unor substanțe chimice (formalina, formaldehida). Astfel îi este distrusă abilitatea de a se înmulți sau provoca boala. Organismul uman poate sa îl recunoască și să dezvolte imunitate adaptativă (vaccinul anti-rabic, anti-hepatita A, anti-tuse convulsivă). Sub-unitare/fracționate – vaccinul conține doar un fragment din patogen (proteine, polizaharide, porțiuni din virus care formează virus-like particles – VLP). Produc mai puține reacții adverse, dar, uneori, nivelul de eficiență e mai mic.
În ceea ce privește componența chimică a acestora, se folosesc anumiți conservanți și aditivi, dintre care amintim: sărurile de aluminiu – cel mai frecvent folosite, pentru a crește producția de anticorpi; MPL (Monophosphoryl Lipid A), o formă detoxifiată a unei lipopolizaharide bacteriene; MF-59 – o emulsie de ulei în apă, ce stimulează producerea de limfocite T CD4, cu rol în memoria imunitară; virozomi – straturi lipidice sferice asamblate in vitro, pe baza de proteine virale, cu scopul de a replica membrana virală (ex: vaccinurile antigripale, vaccinul anti-hepatita A). De asemenea, se folosesc și conservanți cum ar fi timerosalul, un compus organo-mercuric, care conține mercur în proporție de 49% din greutatea sa. Ca istoric, a fost folosit încă din anii ‘30 pentru a preveni contaminarea vaccinurilor. A fost treptat eliminat din vaccinurile destinate copiilor, cu excepția vaccinului anti-gripal. Anumite surse au legat administrarea vaccinurilor care conțineau acest compus cu apariția autismului la copii. Cu toate acestea în literatura de specialitate, nu s-a demonstrat vreo legătură între folosirea timerosalului și apariția bolilor neurodegenerative.
Precum și alte produse farmacologice de pe piață, vaccinurile nu sunt 100% sigure. Astfel, se poate înregistra și o anumită simptomatologie adversă. Cele mai frecvente reacții provocate de vaccinuri sunt locale, de tipul durerii, înroșirii, iritațiilor. Din punct de vedere administrativ, SUA are un sistem de raportare a efectelor adverse provocate de vaccinuri și un program de compensare în astfel de situații, în baza de date The National Childhood Vaccine Injury Act. De-a lungul timpului s-au semnalat efecte adverse ale diferitelor vaccinuri: în 1998, administrarea vaccinului anti-rotavirus RotaShield® a dus la creșterea cazurilor de ocluzie intestinală. Riscul ocluziei a crescut de 20-30 de ori fata de limita normală după prima doză, și de 3-7 ori după a doua doză. Vaccinul a fost retras de pe piață în 1999. Vaccinul Pandemrix, creat pentru combaterea pandemiei H1N1 din 2009, a determinat o incidență crescută a cazurilor de narcolepsie. Se crede că acest lucru s-a datorat adjuvantului folosit, ASO3. Vaccinul nu a mai fost folosit după 2010. Vaccinul anti-poliomielitic oral (OPV) poate duce, în proporție de 1:1 milion de doze, la o mutație virulentă a virusului într-un stadiu ce provoacă apariția bolii. De aceea, în statele unde incidența poliomielitei e încă mare, se folosește vaccinul anti-poliomielitic inactivat (IPV). IPV e însă mai puțin eficient decât OPV. Vaccinul anti-difteric – a patra doză determină, la un sfert dintre copii, o creștere a temperaturii și reacțiilor locale, comparativ cu prima doză.
În urma acestor incidente s-a dezvoltat un trend anti-vaccin, care a adus după sine anumite repercusiuni. Procentele trend-ului anti-vaccinare tind să crească, iar prezența unei decizii totalitare non-vaccinare în anumite comunități închise (ex comunitatea Amish), a dus la creșterea semnificativă de infestări.
Cu toate acestea, din punct de vedere al efectelor vaccinurilor, statisticile din literatura de specialitate prezintă beneficiile acestora. Astfel, se estimează că, anual, vaccinurile salvează între 2-3 milioane de vieți. Odată cu patentarea pe scala largă a vaccinurilor, statisticile atestă că incidența poliomielitei (175 de cazuri în 2019 vs. 355.000 în 1988) și a rujeolei a fost redusă cu ajutorul vaccinurilor și prin dezvoltarea imunității de grup. S-a estimat că în SUA, imunizarea a 4 milioane de copii, elimină 255.000 de consultații medicale, 137.000 de vizite la camera de gardă, 44.000 de situații de spitalizare și previne 13 decese. Înainte de folosirea vaccinului anti-varicelă, în SUA se înregistrau anual 10.000 de internări și 100 de morți din cauza bolii.
Cercetarea științifică nu susține afirmațiile conform cărora vaccinarea este nesigură. Vaccinările nu sunt legate de autism sau dezvoltarea unor alte tulburări neuro-degenerative, iar oamenii de știință consideră că vaccinurile întăresc, mai mult decât să slăbească, sistemul imunitar. Miturile anti-vaccinare nu ar trebui să descurajeze părinții de la vaccinarea copiilor lor. Vaccinarea este necesară pentru a menține scăzute ratele unor afecțiuni care pot fi prevenite prin vaccin.
Bibliografie
- Davidson M. (2017). Vaccination as a cause of autism-myths and controversies. Dialogues in clinical neuroscience, 19(4), 403–407.
- Deer B. (2011). How the case against the MMR vaccine was fixed. BMJ; 342:c5347. doi: https://doi.org/10.1136/bmj.c5347
- Godlee F., Smith J., Marcovitch H. (2011). Wakefield's article linking MMR vaccine and autism was fraudulent. BMJ.; 342:c7452. doi: 10.1136/bmj.c7452
- Spencer J.P., Trondsen Pawlowski R.H., Thomas S. (2017). Vaccine Adverse Events: Separating Myth from Reality. Am Fam Physician.; 95(12):786-794. PMID: 28671426
- Stein R. A. (2017). The golden age of anti-vaccine conspiracies. Germs, 7(4), 168–170. https://doi.org/10.18683/germs.2017.1122